Blogul lui Szabo Bogdan

N-am mai scris de o gramada de vreme aici. Oboseala e vinovata... Cand sunt obosit, nu pot sa gandesc si cand nu pot sa gandesc, nu pot sa scriu. Observ din statisticile care mi le-am facut pe aici, ca cineva care ma tragea de urechi candva ca nu scriu nimic, chiar citeste... Ce profa tare :D

E rau sa stai singur in capatul lumii. Sa nu ai cu cine sa vorbesti, adica sa ai cu cine sa vorbesti, dar sa nu aiba cine sa te inteleaga. Saracii caini. Io pot sa il intreb pe roky ca ce face si ca ce sa ma fac io ca nu imi raspunde la telefon, ca nu imi intelege latratul. Se uita doar cu ochi duiosi ca mai vrea un biscuit.

E tare aiurea. Stau si ma gandesc cine suntem noi defapt? Bucata de carne dupa care saliveaza cei de sex opus, vocea din cap sau sufletul(gramada de sentimente)? Ca sa ne cunoasca cineva, care bucata trebuie sa ii aratam? daca ii aratam tot, mai avem intimitate?

V-ati gandit oare, cum e cu adevarat lumea din jurul nostru? Oare lumea e exact cum o percepem noi prin simturi? Scoarta copacului de exemplu are culoarea maro si e rugoasa? Oare cum as simti lumea daca nu as avea simturi?

Daca lumea din jurul nostru nu exista? Daca existam numai noi? Daca nu avem simturi? Daca lumea din jurul meu e doar in mintea mea si o creez cum vreau eu? Poate am invatat gresit de mic ca exista culori, ca exista forme, ca exista miros, ca exista sunete, ca exista gust si ca din cauza aceasta nu pot sa vad lumea asa cum e. Daca eu creez lumea in care traiesc, cum o pot schimba?

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Am blog (roz). Sunt cool.
Am ganduri. Ca tot omul.
Pe blog ar trebui sa scriu ganduri si idei. Dar ce se intampla cu gandurile care nu le-as spune nici celui mai bun prieten? Si ce sa scriu cand nu as zice nimanui ce am in cap? De ce imi vin in cap numai amintiri dezamagitoare? Sunt tot mai ciudat si ma speriu.

Cand eram mai mic asa pe la 14 ani stateam pe fotoliu si ma uitam la ceas. Tin minte lucrul acela cu lux de amanunte. Tin minte zugraveala in lavabila albastra, tin minte ceasul auriu (luat din piata de la rusi) de pe perete si tin minte la ce ma gandeam. Ma gandeam "pfuai ca in anul x o sa fiu in clasa a 9-a" si tot asa gandindu-ma am ajuns sa ma intreb ca cum voi fi la 21 de ani. Daca as pune omul acela de atunci langa mine si omul de acum ar fi doi straini.  Ma gandesc acum cine o sa fiu eu oare la 42 de ani. Cum o sa gandesc oare la 42 de ani?

Sa revin. Defapt sa nu revin.. sa inchei. Orice scriu io aici, nu conteaza. lumea o sa uite ce am zis odata ce a inchis pagina. Pe acest blog sunt eu, pentru altii sunt un alt om plictisitor.

Am auzit curand o vorba desteapta care mi-a placut tare mult: "Daca pe o scena sunt 12 clovni, al 13-lea poate sa recite si Shakespeare, caci pentru auditoriu va fi doar un al 13-lea clown".

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Iaca uite ca mai scriu si eu in blog. Azi am descoperit ca ce e mai nasol decat acceleratul de noapte de la Cluj la Timisoara.

Azi, am fost model la doua gagici, una mai simpatica decat alta. Adica le-am pozat. Ca tot studentul la arte, trebuia sa stau pe partea cealalta a sevaletului, da' din lipsa de modele si de cunostinte a anumitor persoane, am fost nevoit sa pozez. Bineinteles ca nu nud. :D

E ciudat ca sa stai asa si sa te gandesti la... ceva. Cu omul care deseneaza nu prea poti vorbi ca trebe sa fie concentrat si sa masoare si sa deseneze si asa stai si te gandesti. Oare v-ati gandit vreodata ca ce ati face daca nu ati avea simturi adica nu ati putea sa mirositi, sa vedeti, sa auziti, etc? Nu ai avea ce face si ai gandi... Oare la ce?

Forta fie cu voi! = ARAPILA =

Si uite ca ne-am intalnit sase oameni din renumita tabara de foto. MAi trebuiau sa vina, dar din pacate, nu au putut ajunge toti oamenii. Sunt obosit si ma doare capul. Nu mai gandesc coerent, deasta pun acum o poza aici si mai tarziu inca cateva...

Am buletin nou si in buletin scrie ca sunt si tzaran... sunt curios ca daca o sa ma mai placa fetele ca inainte si ca daca nu o sa fiu discriminat prin institutiile statului...

Mama ce poza am si io acolo... cred ca e cazul sa ma tund.