Asta e a treia oara cand incerc sa scriu primul post din an. Am incercat sa scriu ceva ce sa nu inteleaga nimeni, nu a mers ca io nu-s poet. Am mai incercat sa scriu ceva discret, iar nu a mers ca io nu prea stiu sa fiu discret.
Lumea ma vede exact cum nu sunt. In unele cazuri e un lucru bun. Nu prea poti lua in seama parerile unor oameni care nu te cunosc. De ce sa te descoperi in fata unor oameni care nu vor sa te cunoasca sau care mai rau vor numai sa te raneasca? Putinor oameni merita sa te deschizi. Asta e concluzia la care am ajuns eu dupa cateva evenimente neplacute.
Imi amintesc cu drag de o scena din vara asta (aici e bucata in care ma laud)cand o anume persoana, cu un nume oarecare Andreea mi-a zis ca prima data cand ne-am cunoscut i-am parut un om foarte antipatic, plin de sine si foarte ingamfat, dar dupa ce a ajuns sa ma cunoasca mai bine, mai ca regreta ca nu o sa ne mai vedem mult timp.
Se zice ca prima impresie conteaza cel mai mult. Nu imi place ideea. Prima fata pe care o aratam, sau care ni se arata, e deobicei falsa. Incercam sa aratam tot timpul ce avem mai bun, nu ce ne reprezinta. Dupa mult timp mi-am dat seama ca toti prietenii care ii puteam avea au plecat cand am incetat sa mai arat cine sunt si am inceput sa arat cine as putea sa fiu.
Sper sa vezi cat mai curand cine sunt si poate ai sa ma intelegi atunci.
Mai oftez inca o data, ca sa ascund ceea ce simt, nu pentru ca imi e frica, ci pentru ca nu m-ai crede. Somn usor...


